Ne mor eroii, frati romani !
Ne moare-a noastra tara !
Ajungem ca sa fim pagani,
In templul sfant de-odinioara.
Templul Sfant, unde luptat-au
Mihai Voda, Vlad, Stefan,
Mircea cel Batran si-armata
Adunata de-un Codrean.
Toti voinici, flacai ca brazi
Nu de-nalti, ci brazi de drepti
Au luptat pentru ca azi
Sa-i tratam doar cu dispret?
Pentru vorbe de ocara
Au murit codrii de oameni?
Pentru Frati si pentru Tara ! –
Nu murit-au pentru fameni !
N-au murit pentru aceia
Care astazi ii improsca
Cu noroi strain si-ideea
Transformarii istorie-n plosca !
Au murit-au in zadar
Zeci de ani, sute de-a randul,
Toti acesti eroi de neam
Ce si-au aparut pamantul ?!
Toti haiducii si pandurii,
Zeci de osti si de armate,
Au murit sub steagul Tarii
Pentru Sfanta Libertate !
Si acum, ca niste caini
Care uita ce-i dreptatea
Vindeti totul la straini –
O, traiasca libertatea !
TE BLESTEM, NEAM AL LUI IUDA
‘n veci tradat, vandut sa fi
Cum ai vandut, tradat, tu, truda
Adevaratilor romani !
March 10th, 2009 at 6:42 am
poezia aceasta e un “scuipat” adresat Ticăloşilor.
Îmi place stilul tău de exprimare.
March 29th, 2009 at 5:19 am
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.
Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.Radu Gyr