Mar 20

O, femeie… Tu, ce porti numele celei dintai,

Ce ai vazut in griul cenusii lasate de cea de dinaintea-ti?

Ce poti iubi la cel ce nu mai are absolut nimic de dat?

Ce foc vrei tu s-aprinzi acolo unde totul e desert?

Ce poti vedea in ochii-abis ce te privesc?

Ce poti simti cand mana-mi rece te atinge?

Cum de-l visezi pe cel ce nu viseaza niciodata?

Ce auzi cand capu-ti obosit se pleaca

Parca-n fata calaului, pe pieptul gol al meu?

Cum de-mi infrunti atat de dreapta, de spasita

Atatea vorbe grele, cand de-atatia-mi esti dorita?

Te-nchini cu trupul si sufletul ti-l pui in fata mea

Ca-n fata unui zeu pagan, uitat dar imortal…

Cine esti femeie, cu ochi de noapte neagra?

De unde vii si-ncotro vrei sa duci destinu-acestui muritor?

Ma plec in fata ta, ingenunchiat de Neinteles.

….Ingaduie-mi sa te iubesc !

Mar 20

Sa te urasc?…

Sa te iubesc?…

Sau sa te uit?!

Nimic din toate-acestea nu voi face !

Cum sa urasc ce am iubit?

Cum sa iubesc ce s-a sfarsit?

…Si cum sa uit ca AM TRAIT?

Mar 4

Gata ! S-a sfarsit !…
…………………………………………
Ce doare insa nu-i sfarsitul,
Ci faptul ca-n acest sfarsit
E-un inceput bastard al nostru
De a distruge ce-am iubit !

Noi, ce in trecut stiam
Cu vorbe calde, atingeri tandre
Sa scoatem Sacrul din Profan
Si Soarele in plina noapte.

Luceferi, stele nu erau
Pe bolta-albastra de sub soare,
Insa in ochi iti straluceau
Lumini scanteietoare.

Lumini desprinse-acuma parca
Din Iad, ca sa ma-nvete
C-acolo totul poa’ sa arda
‘nainte sa inghete !

Ca-ntr-un ritual ne-mbratisam,
Sarutul – un ritual si el,
Si ce-am ajuns, din ce eram:
Tu, perfida – eu, misel !

Din tot acest meschin tumult,
Navalnice porniri, dar pure,
Iesit-ai insa prea curand –
Lasat-ai insa multe urme.

De ce-a trebuit sa mistuim
Tot ce frumos a fost in noi,
Cand puteam sa ne iubim,
Doi frumosi, nebuni si goi?!

Vei uita, vei trece peste
Zis-ai pe un ton meschin,
Inchina-voi pentru-acestea
Un pahar rosu de vin!

Cum putea-vei da uitarii
Nopti de toamna, reci, cu bruma,
Prima clip-a sarutarii,
Noaptea noastra de pe urma?

Mar 1

Ne mor eroii, frati romani !
Ne moare-a noastra tara !
Ajungem ca sa fim pagani,
In templul sfant de-odinioara.

Templul Sfant, unde luptat-au
Mihai Voda, Vlad, Stefan,
Mircea cel Batran si-armata
Adunata de-un Codrean.

Toti voinici, flacai ca brazi
Nu de-nalti, ci brazi de drepti
Au luptat pentru ca azi
Sa-i tratam doar cu dispret?

Pentru vorbe de ocara
Au murit codrii de oameni?
Pentru Frati si pentru Tara ! –
Nu murit-au pentru fameni !

N-au murit pentru aceia
Care astazi ii improsca
Cu noroi strain si-ideea
Transformarii istorie-n plosca !

Au murit-au in zadar
Zeci de ani, sute de-a randul,
Toti acesti eroi de neam
Ce si-au aparut pamantul ?!

Toti haiducii si pandurii,
Zeci de osti si de armate,
Au murit sub steagul Tarii
Pentru Sfanta Libertate !

Si acum, ca niste caini
Care uita ce-i dreptatea
Vindeti totul la straini –
O, traiasca libertatea !

TE BLESTEM, NEAM AL LUI IUDA
‘n veci tradat, vandut sa fi
Cum ai vandut, tradat, tu, truda
Adevaratilor romani !